miercuri, 27 ianuarie 2010


Pentru revitalizarea, stralucirea si supletea parului se foloseste infuzia din coaja de lamaie. Se taie marunt cojile de la 500 g lamai, se pun intr-un vas si se toarna peste ele 1,5 l apa clocotita. Se astupa vasul si se lasa 3 ore, dupa care se foloseste pentru clatirea parului proaspat spalat. Se bea zilnic o cana cu infuzie de schinduf pentru cresterea parului.
Carenta vitaminei B6, tratamentele chimice, bolile de piele, excesul de seboree pot determina caderea parului. Este importanta si recomandata o alimentatie bogata in uleiuri vegetale nerafinate, siliciu, vitamina E si B, sulf.
Tratamente naturiste impotriva caderii parului si impotriva matretii

Remedii impotiva caderii parului:

* Scalpul se maseaza cu ulei de masline sau cu ulei de ricin. Masajul se face cu 1-2 ore inainte de spalare si se acopera cu un prosop. Se spala cu sampon si se clateste cu apa calda in care s-au adaugat doua linguri cu zeama de lamaie sau otet. Tratamentul se repeta timp de doua saptamani.
* Se beau doua cani pe zi cu infuzie din radacina de brusture. Se pune cate o lingurita de planta maruntita la o cana de apa clocotita, se acopera si se lasa sa stea 10 minute. Se strecoara si se bea.
* Se maseaza scalpul cu alifie de propolis, zilnic, timp de 4-5 luni.
* Parul se clateste, cu infuzie de coada calului, masand scalpul. Se pun 3 linguri de planta maruntita la un litru de apa clocotita, se acopera vasul, se lasa sa stea 5-10 minute, apoi se strecoara si se foloseste.
* Se maseaza scalpul cu otet de mere, timp de o saptamana, de cateva ori pe zi.

Cateva remedii contra matretii:

* Se prepara si se aplica o masca din iaurt si zeama de lamaie. Se freaca bine doua linguri de iaurt cu doua lingurite de suc proaspat de lamaie, se aplica la radacina parului si se maseaza bine scalpul. Se acopera capul si dupa 30 de minute se spala parul cu sampon.
* Se clateste parul cu infuzie din frunze de nuc. Se pun 100 g frunze uscate, zdrobite, la 2 l de apa clocotita, se acopera vasul si se lasa 10 minute, dupa care se strecoara si se foloseste infuzia. Parul va capata o tenta bruna.

Pigmentarea firelor de par:

* Pentru parul blond: Se prepara un decoct concentrat din flori de musetel, 5 linguri la un litru de apa, se fierb 10 minute, se acopera vasul si se lasa sa se racoreasca. Se strecoara, se adauga o lingura de otet si se foloseste decoctul pentru clatire. Se va obtine o nuanta de blond auriu.
* Pentru parul castaniu:
1. Se adauga o lingurita cu sulfat de cupru la o cana de vin rosu si se fierbe 10 minute. Se lasa sa se raceasca, apoi se inmoaie pieptenul in solutie si se trece prin par de mai multe ori. Pieptanatul se va repeta zilnic, timp de 2-3 saptamani timp de 5 minute. Parul se lasa sa se usuce de la sine.
2. Dupa spalare se clateste parul cu infuzie concentrata de ceai negru. Se pun 8-10 pliculete de ceai la 1 l apa clocotita. Se acopera si se lasa 10-15 minute, apoi se strecoara si se adauga o lingura de otet. Se va obtine o nuanta de castaniu inchis.
* Pentru parul carunt: Se prepara un macerat din flori de albastrele. Se pune o cana de flori de albastrele intr-un vas, se toarna peste ele doua cani cu apa clocotita, se acopera si se lasa la macerat 3-4 ore. Dupa ce se strecoara, se adauga o lingurita cu suc proaspat de lamaie sau otet de mere, apoi se inmoaie un tampon de vata in acest macerat si se tamponeaza fiecare suvita in parte. Maceratul de albastrele va da o nuanta albastruie, stralucitoare.

luni, 11 ianuarie 2010

Piele sanatoasa

Iritatiile, pielea uscata, cearcanele, acneea, cosurile, pigmentatia pielii, toate acestea

sunt consecintele unei alimentatii nesanatoase, ale unei vieti stresante.

Pentru a ne pastra tenul sanatos trebuie sa includem in alimentatia noastra alimente care

contin vitaminele vitamina C, vitamina A, vitamina B, vitamina E.

Este recomandat sa consumam ulei de peste, ficat, morcovi, spanac, lapte, alimente care

contin o cantitate suficienta de vitamina A, care actioneaza ca un antioxidant mentin pielea

frumoasa.

Cartofii dulci.

Una dintre cele mai bune surse naturale de beta-caroten, care organismul o transformă în

vitamina A pentru a hrani pielea, cartofii dulci ofera un pachet sănătos pentru piele .

Cartofi dulci se coc pentru a păstra nutrientii si gustul. Cartofi dulci, de asemenea, au

proprietăţi anti-inflamatorii care pot ajuta pielea ponosită de vant rece de iarnă.

Varza creata.

Varza creata conţine peste 158% din ratia de zi cu zi de vitamina A, plus o varietate de

alte vitamine sănătoase şi nutrienţi.

Nuci.

Antioxidanţii găsiti în nuci sunt esenţiali pentru regenerarea pielii si a elasticitatii

acesteia, dar nucile includ, de asemenea substanţe chimice care ajuta la circulatie, aducând

oxigen şi substanţe nutritive la celulele pielii . Doar patru nuci pe zi, va vor furniza

toate beneficiile de protecţie . Încercaţi să adăugaţi nuci la salate sau legume fierte.

Stiati ca…

- Hepatita B este determinata de un virus si este cea mai frecventa cauza a aparitiei cancerului hepatic ?
- Hepatita B este de 100 de ori mai contagioasa decat infectia HIV1 si este a zecea cauza de mortalitate din intreaga lume ?
- Peste un milion de oameni din intreaga lume mor, in fiecare an, din cauza acestei boli ?
- Doua miliarde de oameni au fost infectati cu virusul hepatitei B in intreaga lume ?
- 90 % dintre cei infectati acut se vor vindeca complet ?
- 400 de milioane de oameni prezinta forma cronica a hepatitei B si vor ramane cu aceasta boala pentru tot restul vietii ?
- In Romania aproximativ 1 milion de oameni sunt infectati cronic cu virusul hepatitei B ?

Hepatita B si Ficatul dvs.

Deci…ce este exact hepatita B ?

Hepatita B este determinata de un virus foarte contagios care ataca ficatul.

Ficatul este unul dintre organele cele mai mari si mai importante din organism fiind activ implicat intr-o mare varietate de procese vitale.

Hepatita b si ficatul


Din pacate, complicatiile bolii hepatice implica in general simptome vagi sau niciun simptom, ramanand adesea nedepistate mai multi ani la rand. Bolile hepatice, cum este Hepatita B, pot afecta semnificativ capacitatea de supravietuire a organismului si pot duce, in cele din urma, la complicatii grave cum ar fi cancer hepatic, insuficienta hepatica si, in final, deces.

Ficatul sustine functiile vitale ale organismului. Fiind cel mai mare organ solid din corp, ficatul este format din milioane de celule hepatice, denumite hepatocite, si la adulti are o greutate de aproximativ 1,3 - 1,8 kg. Ficatul functioneaza ca parte a sistemului digestiv, asigurand energia, filtrarea si capacitatea de stocare a organismului. Aproape toata cantitatea de sange din organism trece prin ficat care sintetizeaza nutrientii si alte substante necesare astfel incat organismul sa le poata folosi sau elimina mai usor.

Cele mai importante functii ale ficatului includ:
- Producerea bilei, substanta chimica folosita in digestia alimentelor
- Stocarea a peste jumatate din rezervele de agenti anti-bacterieni din organism care combat infectiile
- Filtrarea si indepartarea resturilor organice, medicamentelor si substantelor toxice din sange
- Producerea proteinelor care asigura coagularea sangelui ,oprind astfel sangerarea cauzata de taieturi sau rani
- Controlul nivelului de colesterol din sange
- Stocarea rezervelor de vitamine si minerale

Cum raspunde ficatul infectiei?

Orice infectie hepatica va duce la inflamatia ficatului si afectarea capacitatii sale de a-si indeplini functiile vitale.

Complicatiile pot fi asociate cu o capacitate scazuta a organismului de a lupta impotriva infectiilor, ducand la formarea unui tesut cicatrizat moale spre moderat, cunoscut sub numele de fibroza si a unui tesut cicatrizat nodular, cunoscut sub numele de ciroza.

Este foarte important de stiut ca adeseori bolile hepatice nu prezinta semne sau simptome specifice, iar complicatiile hepatice pot ramane nediagnosticate multi ani.
Care sunt cauzele infectiilor hepatice?

Desi exista multe tulburari ale ficatului – provocate de virusi, boli genetice, obezitate sau consum excesiv de alcool – Hepatita B este una dintre cele mai frecvente infectii ale ficatului.
Hepatita B este cauzata de virusul hepatitic B (VHB).
Peste doua miliarde de oameni din intreaga lume au fost diagnosticati pe baza de dovezi care atesta ca au prezentat in trecut aceasta infectie. In multe cazuri, infectia acuta se vindeca spontan fara complicatii pe termen lung. Totusi, poate evolua catre o afectiune cronica sau pe intrega durata a vietii pentru care nu exista vindecare.
In timp ce prevalenta hepatitei cronice difera in functie de modul de transmitere si de varsta persoanelor in momentul dobandirii infectiei, in jur de 10 % din cazurile de infectie acuta intalnite la adulti vor evolua catre infectii cronice.
In jur de 400 milioane de oameni din intreaga lume sufera de hepatita cronica B.
Simptomele Hepatitei BSus

Cum afli daca ai hepatita B?

Hepatita B este cunoscuta drept “ucigasul silentios” deoarece, adesea, nu prezinta niciun simptom specific.
Multi oameni nu stiu ca au virusul decat dupa ani de zile, cand au aparut deja leziuni hepatice.

Doar 30% dintre indivizi prezinta semne sau simptome. Cele mai frecvente simptome includ:
- Febra
- Stari de oboseala
- Dureri musculare
- Lipsa apetitului
- Dureri abdominale
- Piele sau ochi galbeni (icter)

Factori de risc

Cum se transmite hepatita B?

Hepatita B se transmite cel mai usor de la o persoana infectata la alta persoana prin sange sau secretiile organismului.
Oricine poate fi infectat cu virusul hepatitei B.

Virusul Hepatitie B (VHB) se transmite interuman prin contact cu sangele infectat sau cu secretiile organismului. Modul cel mai frecvent de transmitere difera in functie de regiunea geografica. in Europa de Vest, virusul este transmis pe cale sexuala de la o persoana infectata dar si prin folosirea in comun a acelorasi ace si seringi. in schimb, in Asia si in Orientul Mijlociu, VHB este cel mai adesea transmis de la mama la copil si in comunitatile de copii. Alte cai frecvente de transmitere includ folosirea in comun cu persoanele infectate a obiectelor de igiena personala, cum ar fi periuta de dinti sau aparatul de ras, precum si utilizarea echipamentelor nesterile pentru piercing corporal si tatuaje. Mamele infectate pot transmite virusul copiilor lor in timpul nasterii, dar si personalul medical care a intrat in contact cu sangele infectat prin inteparea accidentala cu ace este, de asemenea, expus riscului de infectie.

Persoanele expuse unui risc crescut sunt:
- Copii nascuti de mame infectate
- Persoanele care folosesc in comun aceleasi ace si seringi
- Persoanele care fac sex neprotejat
- Persoanele care folosesc in comun obiecte de igiena personala (ex. Periuta de dinti sau aparatul de ras)
- Personalul medical care a intrat in contact cu sangele prin inteparea accidentala cu ace contaminate
- Cei care calatoresc in tari in care boala este foarte raspandita si care se angajeaza in activitatile enumerate mai sus
Care sunt consecintele asupra sanatatii ale unui ficat infectat cu VHB?Sus

Cele mai multe dintre persoanele care sufera de hepatita B nu prezinta semne sau simptome specifice, dar sunt supuse unui risc foarte mare de a dezvolta ciroza sau cancer hepatic. De fapt, 15-25 % dintre acestea mor din cauza complicatiilor bolii hepatice cauzate de VHB.

Ciroza, inlocuirea tesutului normal al ficatului cu tesut conjunctiv cicatrizat, se dezvolta in cativa ani din cauza leziunilor sau infectiei pre-existente a ficatului. in cele din urma, ciroza duce la insuficienta hepatica din cauza faptului ca tesutul hepatic afectat moare, iar capacitatea ficatului de a functiona se micsoreaza.

Pe langa ciroza, hepatita B este responsabila de 80 % din cazurile de cancer hepatic care este aproape intotdeauna mortal. Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca hepatita B este a zecea cauza de mortalitate din intreaga lume.
Metode de prevenire a raspandirii hepatitei B

Depistarea infectiei cu VHB este importanta nu numai din cauza consecintelor asupra sanatatii individului, dar si pentru ca persoanele infectate pot raspandi boala intrucat nu stiu ca o au in organism. In cele din urma, prevenirea raspandirii hepatitei B necesita intelegerea factorilor de risc si evitarea situatiilor care pot duce la expunerea la virus.

Fiti siguri: Luati masuri impotriva Hepatitei B

Daca nu sunteti infectati cu virusul, luati masurile necesare pentru a va proteja:
- Evitati situatiile care va expun riscului de infectie.
- Vaccinarea este modul principal de prevenire a raspandirii hepatitei B. Consultati-va medicul pentru a afla daca va puteti vaccina.
- In Romania, Programul National de Imunizare impotriva Hepatitei B functioneaza din anul 1994. Astfel, in cadrul acestui program, toti copiii sunt vaccinati impotriva hepatitei B in primele zile de la nastere. Pentru adulti insa, exista vaccinuri disponibile in farmacii, contra-cost.

Daca sunteti infectat cronic cu virusul hepatitei B, exista mai multe tratamente care pot supresa virusul, cum ar fi:
- Antivirale: medicamente care actioneaza reducand replicarea virusului hepatitei B (crearea de noi copii ale virusului)
- Interferoni: medicamente care actioneaza stimuland sistemul imunitar pentru a lupta impotriva virusului hepatitei B
- Hepatita cronica B nu poate fi vindecata, tratamentul ajuta la mentinerea incarcaturii virale la nivele foarte scazute in sange si prevenirea complicatiilor bolii hepatice pe termen lung

Care sunt optiunile de tratament disponibile?

Hepatita cronica B nu se poate vindeca spontan, dar exista tratamente care ajuta la prevenirea dezvoltarii complicatiilor severe sau a complicatiilor care pun in pericol viata pacientilor.
Unele medicamente actioneaza prin cresterea raspunsului sistemului imunitar la infectie. Alte medicamente actioneaza interferand direct cu procesul prin care virusul se inmulteste in celula, reducand cantitatea de copii ale virusului din sange.

Obiectivele tratamentului includ:
-Reducerea cantitatii de virus din sange
-Mentinerea unor nivele cat mai scazute de-a lungul timpului

Optiunile de tratament trebuie discutate intotdeauna cu medicul dvs. care va poate explica importanta obiectivelor tratamentului.
Testati-va: Este simplu

Singurul mod de a afla daca aveti hepatita B este sa va faceti un test.

Printr-un simplu test de sange, veti afla daca sunteti infectat, iar medicul dvs. va avea informatii despre modul in care virusul va afecteaza sanatatea.
Daca aveti hepatita B, medicul dvs. va poate recomanda mai multe investigatii pentru a afla cat de afectat este ficatul dvs.

Luati o decizie astazi:
Intrebati medicul dvs. despre testele de diagnostic pentru hepatita B
Daca ati fost diagnosticat cu hepatita B, organizatii cum este Asociatia Pacientilor cu Boli Hepatice Sano-Hep Romania pot oferi resurse educationale si de sustinere pentru persoanele cu hepatita cronica.

Pentru mai multe informatii despre hepatita B, vizitati www.hepatitab.com.ro


Hepatita B este o boala infectioasa determinata de virusul hepatitei B (VHB), un virus ADN a carui gazda naturala este omul. S-a constatat ca virusul hepatitei B este extrem de rezistent in conditiile din afara gazdei. Chiar dupa mai multe luni de la contaminare acele, echipamentul medical sau stomatologic pot fi cauza de transmitere a hepatitei B.

Virusul hepatita B este de cel putin 100 de ori mai infectios decât virusul HIV si are mai multe particule virale prezente in sângele infectat. S-a demonstrat transmiterea si prin saliva, spre deosebire de virusul HIV.

Hepatita B se transmite mai repede decât infectia HIV prin contactul heterosexual si, in contrast cu HIV, poate fi transmis prin contactul intim in familie, in special in conditii de trai aglomerat. Boala se mai transmite prin contact cu lichidele biologice precum sângele, sperma, secretiile vaginale si saliva.
Contactul cu sangele contaminat expune cadrele medicale
Se recunosc patru mecanisme de transmitere ale infectiei: perinatal (vertical), orizontal, sexual si parental (percutan). Infectia perinatala apare de la mama purtatoare la nou-nascut in timpul sau la scurt timp dupa nastere.

Transmiterea orizontala are loc intre copii, adolescenti si tineri adulti, in general prin saliva contaminata sau sânge care patrunde in organism prin plagi discrete si escoriatii. Parintii, bunicii, fratii mai mari infectati sunt sursa pentru transmiterea orizontala.

Transmiterea sexuala apare atât prin hetero cât si prin homosexualitate.

Transmiterea parentala se face prin sânge sau produse de sânge contaminate care patrund in organism prin ace de seringa, transfuzii, hemodializa sau droguri administrate intravenos. In toata lumea contactul cu sângele contaminat expune cadrele medicale, pacientii hemodializati si transfuzati, precum si persoanele care lucreaza in politie, serviciul de ambulanta, pompieri si armata la risc de infectie cu virusul hepatitei B.
In lume sunt peste 300 milioane de purtatori cronici virusului hepatita B
Perioada de incubatie este lunga, de 40-180 zile, timp in care pacientul este contagios. O treime dintre persoanele infectate sunt asimptomatice, dar contagioase. O treime dintre infectii se manifesta cu simptomatologie pseudogripala precum oboseala, slabiciune, anorexie, cefalee, dureri abdominale si subfebrilitate, simptomatologie care frecvent duce la confundarea diagnosticului. O alta treime din infectii se manifesta prin icter, urini hipercrome, scaune decolorate. Icterul atinge un maxim de intensitate la 1-2 saptamâni dupa care se diminueaza.

Aproximativ 90% dintre cazurile de imbolnavire la adulti evolueaza spre recuperare completa pâna la sase luni, cu persistenta oboselii pâna la un an sau chiar mai mult. Aceste persoane dezvolta anticorpi protectori, iar virusul este eliminat din organism. O foarte mica proportie din cazuri fac o forma fulminanta de hepatita, frecvent fatala in câteva zile. Restul devin purtatori cronici de virus.

Dupa infectia acuta, aproximativ 1-10% dintre adultii aparent sanatosi si peste 90% dintre sugari infectati esueaza in efortul de a se debarasa de virus. Ei ramân Ag HBs seropozitivi pentru o perioada de peste sase luni intrând in categoria de purtatori cronici de VHB. Spre deosebire infectia clinic simptomatica, dupa infectia simptomatica probabilitatea de portaj cronic este mai mare. Barbatii sunt mai expusi de a deveni purtatori cronici decât femeile.

Cei care devin purtatori la vârsta adulta au un risc de 15-40 ori mai crescut de evolutie spre hepatopatie cronica si cancer primitiv hepatic. In lume sunt 350 milioane de purtatori cronici de VHB. Studiile epidemiologice au aratat ca exista o corelatie semnificativa intre numarul de purtatori cronici dintr-o tara si incidenta cancerului hepatic.
In prezent se folosesc vaccinuri realizate prin inginerie genetica

Când o persoana anterior nevaccinata este in mod accidental expusa la sânge Ag HBs pozitiv, trebuie sa se actioneze imediat. Dupa obtinerea unei probe de sânge de la persoana expusa in vederea investigatiilor serologice, trebuie facuta imunizarea pasiva cu imunoglobuline specifice antihepatita B. In acelasi timp trebuie inceputa vaccinarea contra hepatitei B. Daca vaccinarea trebuie continuata depinde de rezultatele testelor serologice. Continuarea vaccinarii nu este necesara daca persoana expusa este depistata ca fiind imuna natural.

La persoanele anterior imunizate, se determina prezenta de anticorpi anti-HBs, iar daca titrul seric este inadecvat (sub 10mUI/ml) se administreaza o doza de rapel. Adimistrarea de imunoglobuline nu diminueaza proprietatile imunogene ale veccinului, in situatia in care cele doua produse se administreaza in locuri anatomice diferite.

Primele vaccinuri contra hepatitei B au fost vaccinuri plasmatice. Acestea contin antigenul de suprafata al VHB, Ag HBs, preluat din plasma purtatorilor cronici de virus si purificat. In prezent se folosesc vaccinuri realizate prin inginerie genetica, ENGERIX, intrat recent in schema de vaccinari obligatorii a tuturor nou-nascutilor la noi in tara.

De importanta majora ramâne vaccinarea grupelor populationale cu risc crescut: personalul medical, personalul si clientii institutionalizati, pacientii care primesc frecvent produse de sânge, calatorii in zone cu inalta endemicitate si nu in ultimul rând, prostituatele si homosexualii cu parteneri multiplii, utilizatorii de droguri si administrare intravenoasa. Se recunoaste tot mai frecvent ca vaccinarea numai a grupelor de risc nu va duce la controlul bolii.

Vaccinul impotriva virusului hepatita B asigura protectie si pentru infectia cu virusul hepatitei D
Protectia bolii se obtine prin administrarea intramusculara a unei serii de trei doze de vaccin. Se pot recomanda doua scheme pentru imunizarea primara: o schema rapida, cu administrari la 0, 1 si 2 luni, care va conferi protectie mai rapid instalata; scheme in care se lasa mai mult timp intre a doua si a treia doza, adica la 0, 1 si 6 luni.

Aceasta din urma dureaza mai mult timp, dar induce titruri mai inalte de anticorpi. Se considera eficient un titru de anicorpi de peste 10miliU.I./ml.

Vaccinul trebuie administrat in sezut muscular si nu in tesut gras, in regiunea deltoidiana pentru adulti si in regiunea anterolaterala a coapsei pentru nou-nascuti. Titrurile de anticorpi tind sa fie mai scazute când vaccinul este administrat in tesutul gras al regiunii fesiere. Administrarea subcutanata este indicata numai la pacientii cu tendinta de sângerare severa, precum hemofilicii.

Dupa imunizarea cu schema 0,1, 2 luni se recomanda un rapel la 12 luni dupa prima doza. Urmatorul rapel nu este necesar cel putin opt ani. Dupa schema de vaccinare 0, 1, 6 luni se recomanda un rapel la cinci ani de la vaccinarea primara. Vaccinul impotriva hepatitei B asigura protectie si pentru infectia cu virusul hepatitei D. Prin prevenirea infectiei se asigura prevenirea cirozei hepatice si a cancerului hepatic, doua boli severe, cu prognostic incert.



Dr. Angelica Nour
Medic specialist Medicina interna
Centrul de Diagnostic si Tratament “Victor Babes“, Bucuresti

Hepatita B


Ce este hepatita B?

Hepatita B este o infectie a ficatului cauzata de un virus de tip ADN care este transmis sange sau derivati ai sangelui contaminat in timpul transfuziilor, prin contact sexual cu o persoana infectata, prin utilizarea unor ace sau instrumente similare contaminate. Spre deosebire de virusul hepatic A, virusul B poate cauza atat o forma acuta de hepatita, cat si una cronica. Hepatita B este cea mai frecventa afectiune cronica din lume.
Infectia acuta cu hepatita B

In faza acuta a hepatitei B, inflamatia evolueaza rapid si dureaza o perioada scurta de timp (de obicei, o recuperare totala poate aparea in maxim cateva luni). In aproximativ 6 luni, cea mai mare parte a adultilor care sufera de hepatita B acuta se vor vindeca si vor dezvolta anticorpi care ii vor proteja de o noua infectare pentru toata viata.

Hepatita cronica B apare atunci cand ficatul esueaza recuperarea totala dupa forma activa a hepatitei si poate evolua multi ani fara a genera simptome. Statisticile arata ca in cazul adultilor, peste 85% dintre adultii si 10% dintre copiii afectati de hepatita acuta B se vor reface complet, devenind imuni la o potentiala viitoare infectie.
Teste de laborator:

* valorile transaminazelor sunt foarte ridicate;
* AgHBs este pozitiv;
* Viremie foarte mare (1000000000-1000000000 virioni/ml)

Infectia cronica cu Hepatita B

Majoritatea copiilor infectati cu virusul hepatic B vor dezvolta forma cronica a hepatitei B. Riscul cronicizarii depinde de varsta la care acestia sunt infectati. Mai mult de 90% dintre nou-nascutii infectati, 50% dintre copiii si 5% dintre adultii infectati cu virusul hepatic B vor dezvolta hepatita cronica.

Hepatita B cronica cunoaste 4 faze:

1. Faza de toleranta imuna (replicativa) – caracterizata de valori normale ale transaminazelor (TGP si TGO), antigen HBs pozitic si de o viremie ridicata. La persoanele infectate in copilarie, aceasta faza poate dura intre 15 si 30 de ani.
2. Faza de clearance imun (imunoreactiva, hepatita cronica) – cel mai frecvent intalnita, poate dura ani de zile. Este caracterizata de transaminaze ridicate, AgHBe pozitiv si replicare virala inalta.
3. Faza de replicare virala joasa (purtator inactiv de VHB) se caracterizeaza prin prezenta AgHBs, prin absenta AgHBe, viremie nedetectabila sau foarte joasa si valori normale ale transaminazelor.
4. Faza de reactivare este caracterizata prin valori ridicate ale transaminazelor, de replicare virala si de o posibila reaparitie a AgHBe. Aceasta faza poate fi spontana sau se poate datora unor mutatii sau unor coinfectii virale.


Hepatita B – o scurta istorie

Desi hepatita este cunoscuta de secole, nimeni nu a stiut care e cauza pana in anii ’40, cand doctorii au inceput sa suspecteze ca responsabil pentru aceasta afectiune hepatica era un virus transportat prin sangele uman. Primul pas in descoperirea virusului hepatic B a fost facut in 1963 cand Dr. Baruch Blumberg si colegii sai au identificat o proteina (“antigenul Australia”) care a avut o reactie neobisnuita la anticorpii pacientilor care fusesera supusi la transfuzii de sange. Asocierea antigenului si infectia hepatica a fost facuta 3 ani mai tarziu, iar specialistii au inteles ca pentru a reduce riscul infectiei cu hepatita B trebuie sa testeze sangele inainte de transfuzii.


Hepatita B – perioada de incubatie

Virusul hepatic B are o perioada de incubatie cuprinsa intre 45 si 160 de zile (in medie – 100 de zile). De obicei, simptomele apar la 30-180 de zile de la expunerea la virusul hepatic B, dar trebuie spus ca jumatate din persoanele infectate cu acest virus nu vor prezenta nici un semn de infectie. Faza acuta a hepatitei B genereaza un set de simptome, acest fapt insa nu este valabil in cazul infectiei cronice, care, cel mai frecvent, este asimptomatica. Persoanele care sufera de hepatita acuta B pot experimenta simptome “de gripa” accentuate de greata, anorexie, indispozitie fizica si oboseala, durere in zona ficatului si icter. Simptomele hepatitei acute dureaza, in medie, intre 1-3 luni.

In aceasta perioada, persoana infectata este foarte contagioasa. Virusul nu este foarte rezistent in mediu normal – se considera ca apa fierbinte utilizata in masina de spalat in mod normal este capabila sa omoare virusul de pe haine, si de asemenea detergentul de vase si apa calda ii vor elimina pe cei de pe tacamuri.
Hepatita B – simptome

In faza acuta, hepatita B genereaza simptome de o severitate ce variaza de la una minima, asimptomatica pana la manifestari fatale. Statisticile sugereaza ca peste o treime din persoanele infectate nu prezinta simptome, la acestia infectia considerandu-se “tacuta”.

O alta treime a persoanelor infectate cu virusul hepatic B prezinta simptome similare cu cele generate de o gripa: slabiciune fizica, dureri, cefalee, febra, lipsa poftei de mancare, diaree, icter, greata si varsaturi.

O a treia parte a persoanelor infectate vor prezenta simptome mai severe, care se vor manifesta perioade mai lungi de timp. Pe langa simptomele asemanatoare celor provocate de gripa, mai pot aparea dureri abdominale puternice si icter accentuat. Icterul apare ca si consecinta a faptului ca ficatul se afla in incapacitate de a elimina bilirubina (un pigment care, in parametri mai ridicati decat cei normali, cauzeaza ingalbenirea pielii si a albului ochilor) din sange.
Hepatita B – transmitere

Infectia cu hepatita B apare cand sange infectat intra in organismul unei persoane neinfectate. Este de asemenea transmis prin sex neprotejat (fara prezervativ) si, foarte frecvent, de la o mama infectata la copil in timpul nasterii.

Exista cateva grupuri care sunt prezinta un risc ridicat de a contacta hepatita B:

* persoane cu parteneri sexuali multipli sau diagnosticate cu boli cu transmitere sexuala;
* copii nascuti din mame infectate;
* personal al spitalelor sau pacienti internati pe perioada lungi in spitale;
* persoane care au contact prelungit cu persoane infectate (familii, prieteni);
* receptori ai transfuziilor de sange;
* utilizatori ale drogurilor injectate;
* persoane care lucreaza in sau sunt incarcerate in inchisori;
* persoane ale caror sange ar fi putut intra in contact cu saliva unei persoane infectate cu virusul hepatic B;
* persoane care calatoresc in tari cu prevalenta ridicata de hepatita B;
* pacienti dializati;

Hepatita B – tratament

Evolutia naturala a hepatitei cronice B este catre ciroza hepatica si cancer, prin urmare, principalul scop al tratamentului este de a stopa aceasta evolutie, eradicarea virusului fiind un tel foarte dificil de obtinut. Pe termen scurt, tratamentul se orienteaza catre obtinerea urmatoarelor:

* inhibitia replicarii virale;
* normalizarea valorilor transaminazelor;
* seroconversia AgHBe si aparitia Ac anti HBe;
* incetinirea/regresia fibroze.

In prezent, in Romania se folosesc in tratarea infectiei cu virus hepatic B:
A) medicamente cu efect antiviral si imunomodulator:
A.1. IFN (interferon) standard

Schema de tratament:

5-10MU de trei ori pe saptamana timp de 6-12 luni
A.2. IFN (interferon) pegilat

Este mai eficient decat interferonul standard.

Schema de tratament pentru infectie cu AgHBe negativ:

180 µg pe saptamana timp de 48 de saptamani

Reactii adverse ale tratamentului cu interferon:
Nonsevere
Severe
Anorexie, varsaturi, diaree, dureri abdominale
Tiroidita, hipotiroidie, hipertiroidie
lipsa de concentrare, insomnie, instabilitate psihica
Depresie, suicid, delir, psihoze
Tuse, dispnee de efort, faringita
Tulburari cardiace
Eruptii cutanate, prurit, inflamatie la locul injectiei
Psoriazis, lichen plan,
vitiligo
Anemie, leucopenie, trombocitopenie
Epilepsie, neuropatie,
polimiozita

B) medicamente cu efect antiviral
B.1. Lamivudina

administrata oral, este tolerata destul de bine de catre pacienti;

Schema de tratament:

100mg la 24h, timp de 52 de saptamani;

Rezultate ce se pot obtine:

* AgHBe pozitiv:

In cazul pacientilor cu AgHBe pozitiv, seroconversia HBe la un an de zile este de 15%. Aceasta creste la 30% in cazul tratamentului ce dureaza 3 ani si la 50% la cel de 5 ani. Administrarea prelungita (intre 2 si 5 ani) creste atat rata seroconversiei, cat si efectul antifibrotic. La oprirea tratamentului, seroconversia se mentine la jumatate din pacienti peste 3 ani.

* AgHBe negativ:

La pacientii cu AgHBe negativ, raspunsul durabil dupa oprirea tratamentului este de 10%, 90% dintre ei recidivand.

Efecte adverse ale tratamentului cu lamivudina:

* oboseala, cefalee, ameteli;
* eruptii cutanate;
* greata, disconfort abdominal, diaree.

B.2 Adefovir

Schema de tratament:

Doza este de10 mg/zi, insa durata optima nu este bine definita, tratamentul fiind necesar de regula, cel putin un an. Dupa incetarea lui, beneficiile se pierd.

Efecte adverse:

* cefalee, astenie, ameteli;
* inapetenta;
* simptome asemanatoare gripei;
* dureri abdominale, greata, diaree;

B.3. Entecavir

Schema de tratament:

Doza este de 0,5mg/zi in cazul in care este prima optiune de tratament si de 1mg/zi in cazul tratamentului virusilor rezistenti la lamivudina.

Este eficient in incetarea replicarii virale, in negativarea AgHBe si in scaderea valorilor transaminazelor.
Hepatita B - preventie

Vaccinarea impotriva hepatitei B este cea mai eficienta metoda impotriva infectarii cu acest virus hepatic. Vaccinul este disponibil din 1982 si preintampina infectarea cu virusul hepatic B si a celorlalte infectii aseciate cu acesta. Persoanele care se vaccineaza sunt protejate atat impotriva formelor acute de hepatita B, cat si a consecintelor mai grave pe care forma cronica le poate genera: ciroza sau cancerul hepatic. Vaccinul impotriva hepatitei B produce niveluri eficiente de anticorpi impotriva virusului hepatic B la majoritatea acultilor, copiilor si nou-nascutilor. Schema de vaccinare cel mai frecvent utilizata este de 3 injectii intramusculare administrate astfel: prima doza, a doua doza la o luna de la cea precedenta, si a cea de a treia doza la 6 luna de la prima. Vaccinul antihepatic este foarte bine tolerat de majoritatea persoanelor, inclusiv nou-nascuti, copii si femei insarcinate sau care alapteaza. Exista exceptii foarte rare de alergii severe la unul din componentele vaccinului.

Studiile recente indica faptul ca memoria imunologica ramane intacta pentru o perioada de cel putin 25 de ani si confera protectia impotriva imbolnavirii de hepatita B chiar daca numarul anticorpilor scade sub limita detectabila.
Alte cai de prevenire:

* utilizarea corespunzatoare a prezervativelor de fiecare data cand faceti sex cu un partener instabil;
* administrarea imunoglobulinei antihepatita B (HBIG) nou-nascutilor din mame infectate si vaccinarea acestora la 12 ore dupa nastere;
* evitarea drogurilor injectate (a acelor sau a seringilor folosite);
* evitarea utilizarii de catre mai multe persoane are unor intrumente care ar putea avea sange pe ele: aparate de ras, periute de dinti etc.;
* evitarea efectuarii de tatuaje sau piercinguri in locatii dubioase, care nu prezinta incredere.

Hepatita


Hepatita este o inflamatie a ficatului, acuta sau cronica. Ficatul este un organ unic. Este singurul organ care se regenereaza, putandu-se regenera chiar complet. In cazul altor organe, de exemplu inima, tesuturile bolnave sunt inlocuite cu o cicatrice, ca si cele de pe piele. Ficatul are capacitatea de a inlocui celulele bolnave cu noi celule.
Complicatiile pe termen lung ale bolilor hepatice, apar atunci cand regenerarea este fie incompleta, fie impiedicata de aparitia unui tesut cicatrizat. Aceasta situatie apare atunci cand, agentii agresivi, cum ar fi virusurile, medicamentele, bauturile alcoolice etc, continua sa atace ficatul, prevenind regenerarea completa. Odata tesutul cicatrizat aparut, reversibilitatea acestui proces este foarte greu de obtinut. O boala caracterizata prin aparitia in cantitate mare a tesutului cicatrizat este ciroza hepatica. Ciroza hepatica este stadiul final al bolilor hepatice, fiind urmata de obicei, de aparitia complicatiilor.

1. Definitie
2. Tipuri
3. Simptome si semne
4. Diagnostic
5. Evolutie si tratament
6. Hepatitele cronice
7. Tratament


Hepatitele acute - sunt cele care evolueaza in mai putin de 3 luni

- Hepatilele virale:
Hepatita virala a (hepatita epidemica)
Hepatita virala b
Hepatita virala c

- Hepatitele cronice
Hepatita cronica cu virus b
Hepatita cronica cu virus c

- Hepatitele toxice si medicamentoase:
Hepatita toxica
Hepatita alcoolica

- Hepatita autoimuna

Simptome si semne

Acestea sunt inconstante si de o intensitate variabila. Unele sunt comune tuturor hepatitelor: icterul, urina inchisa la culoare, scaunele decolorate, greturile, ficatul sensibil la palpare. Altele sunt functie de cauza: sindromul pseudogripal in caz de hepatita virala (oboseala intensa, dureri de cap, curbaturi si dureri articulare); ficatul tare si marit, cu semne de impregnare alcoolica (piele fragilizata, dureri ale membrelor inferioare, tremuraturi etc.) in caz de hepatita alcoolica.

Diagnostic

Diagnosticul este confirmat prin prelevarile sangvine care arata o crestere adesea importanta a transaminazelor (enzime hepatice), dovada a distrugerii acute si tranzitorii a celulelor ficatului, precum si o deviere a bilirubinei conjugate (produs al hemoglobinei dupa legarea sa de albumina in ficat) si a fosfatazelor alcaline, dovada biologica a icterului. De asemenea, se mai cauta in sange, indeosebi la nivelul factorilor coagularii sangvine, intre care multi sunt elaborati de catre ficat, semnele insuficientei hepatocelulare cu scopul de a aprecia rasunetul hepatitei asupra functionarii ficatului. Studiul prelevatelor sangvine orienteaza, de asemenea, spre cauza hepatitei (prezenta de anticorpi antivirali, de exemplu).

Evolutie si tratament

Evolutia este legata in mare parte de cauza, de terenul imunitar si de starea ficatului inainte sa fi survenit hepatita.
- Hepatite virale evolueaza spontan in mod favorabil in majoritatea cazurilor, fara sechele
- Hepatitele alcoolice pot necesita transferul pacientului la reanimare atunci cand exista semne asociate de insuficienta hepatica (hemoragii prin tulburari ale coagularii sangvine, encefalopatie); prognosticul este legat, in principal, de oprirea intoxicatiei alcoolice.
- Hepatitele medicamentoase regreseaza la oprirea tratamentului incriminat, dar, uneori, aceasta se intampla lent.
- Heparitele bacteriene se vindeca in mod obisnuit rapid dupa prescrierea antibioticului potrivit.
Hepatitele cronice

O hepatita este numita cronica atunci cand ea evolueaza pe o durata mai mare de 6 luni. Cauzele sunt sensibil aceleasi cu cele ale hepatitelor acute. Simptomele hepatitei acute se regasesc, mai mult sau mai putin de importanta (dureri abdominale, icter, astenie), in hepatita cronica.

Tratament

Variind putin in functie de cauza, tratamentul vizeaza mai ales simptomele (administrarea de analgezice, transfuzii in caz de hemoragie digestiva, anastomoza portocava in caz de hipertensiune portala) si reechilibrarea nutritionala (administrare de vitamine si de oligoelemente).
Gravitatea hepatitelor cronice este legata de posibilitatea aparitiei cu timpul a unei insuficiente hepatice ireversibile (tulburari ale coagularii sangvine, encefalopatie hepatica, acidoza metabolica) si o hipertensiune portala (stanjenire a circulatiei sangvine in vena porta). Aceasta evolutie este cauzata de constituirea unei ciroze. Cirozele pot in plus sa evolueze spre hepatocarcinom (cancer al ficatului).

;;